Blog

Scenografa Adriana Grand a primit Premiul UNITER pentru întreaga activitate

iulie 5, 2022 înStiri

În cadrul Galei Premiilor UNITER, care a avut loc pe 4 iulie, la Palatul Culturii din Bistrița, renumitei scenografe Adriana Grand  i s-a decernat Premiul pentru întreaga activitate.

Senatul UNITER le-a acordat aceeași distincție actriței Dana Dogaru, actorului Virgil Ogășanu și regizorului Andrei Belgrader (in memoriam).

Absolventă a Academiei de Arte Frumoase din Cluj (1983), artista Adriana Grand a realizat, în decursul unei cariere impresionante, scenografia a numeroase spectacole de teatru și operă.  Cele mai recente creații ale sale sunt „Școala nevestelor” de Jean Baptiste Poquelin Molière (Centrul Cultural LUMINA), „Equus” de Peter Shaffer (Teatrul „Stela Popescu”), „Liliom. Viața și moartea unui vagabond” de Molnár Ferenc (Centrul Cultural LUMINA) și „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht (Teatrul „Regina Maria” Oradea), toate în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză.

Recompensată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Adriana Grand a primit, de-a lungul anilor, cu cele mai importante distincții, printre care Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (1993, 2003) sau Premiul UNITER pentru cea mai bună scenografie (1990, 1995, 2002, 2006, 2015).

„Adriana Grand e o mare scenografă, unul dintre numele de vîrf ale creaţiei de decoruri şi costume din teatrul românesc contemporan. De-o fantezie debordantă, capabilă de mereu surprinzătoare soluţii vizuale, obiectuale, cromatice, ea e o experimentalistă pur-sînge, în permanentă căutare de materiale şi de echipamente noi, de căi de atragere în spectacole a cît mai multor lucruri nobile ori paupere, pe toată gama, de la artefacte preţioase (totuşi fabricate special, însă „patinate”, „înnobilate” prin „iluzionismul” meseriaşei!) la tot soiul de detritusuri, cîrpe, sticle de plastic goale, compactate şi legate în pachete în formă de aripi cu care se va putea zbura! Ambianţele scenice create de Adriana Grand pot fi şi baroc-aglomerate, stive de mărunţişuri adunate de te-miri-unde, şi metalic-scrîşnitoare, căci sînt gîndite şi proiectate ca ansambluri mecanomorfe, tingueliene, şigraţios-plutitoare, pînzeturi fluturînde, şi ingenuu-nostalgice, păpuşi şi animăluţe de pluş din copilărie, şi pictate pe mari panouri în fundal ori pe laterale, şi multiplu-stratificate, în planuri paralele, decor secund în decorul prim sau terţ în cel de-al doilea, cu acces prin ferestre şiuşi care se deschid, lăsînd să se (între)vadă complexităţile ascunse ale respectivelor situaţii dramatice şi-ale vieţii în genere. Totul cu o vervă ludică nemaipomenită, fără ca excluse să fie deja-amintitele tuşe sentimentale sau altele intens-dramatice ori sfîşietor-tragice.

Şi: laborios lucrate (netautologic!) sau colecţionate, cu o răbdare şi-o minuţie inepuizabile, se-ntîmplă ca decorurile să fie uneori distruse în spectacol, aşa le dictează actorilor regizorul, încît va pregăti, ea, tranşe noi pentru fiecare reprezentaţie, va cumpăra alte ulcele de lut în locul celor sfărîmate, va împături alte foi albe pentru ca pe scenă să planeze păsări de hîrtie, va reface grafitti-urile pe care personajele le-au şters, va desena, va picta, va tăia, va lipi, va lega, va munci cot la cot cu echipa de artiştişi de tehnicieni de scenă, de parcă n-ar şti că inspiraţia şi efortul scenografic se pot încheia – de-obicei aşa e! – înaintea premierelor, cînd decorurile şi costumele sînt gata şi artista sau artistul se poate odihni, reprezentaţiile vor curge una după alta fără să mai trebuiască să intervină! Ea – nu şi nu!: e mereu acolo, veghează şi participă, uneori reparînd din mers ce e de reparat, alteori luminînd cu o lanternă cîte-un personaj, în efect de reflector-spot, sau cîte-un obiect care-şi va dezvălui astfel proprietăţi luminiscente datorate aplicării unor substanţe speciale, tocmai descoperite de scenografă într-un magazin cu materiale recent inventate sau la talcioc şi deîndată „exploatate” pe scenă; cînd nu e ocupată să-i pozeze pe actori, căci Adriana Grand e şi o excepţională fotografă de teatru, mai ales de prim-planuri revelatoare.

Şi încă: dacă tot am pomenit panourile pe care sînt aşternute forme şi culori, ar fi cazul să nu rămînă pe dinafara acestui portret-„recomandare” o referire la artista vizuală, la Grand-graficiana şi pictoriţa care-a şi expus ca atare, îngerii săi înlăcrămaţi, cu picături hipertrofiate atîrnîndu-le din colţurile ochilor, copilăroşi-patetici, privindu-ne şi din tablouri, de unde vor fi migrat, în zbor nevăzut, către vastele suprafeţe textile pe care-i descoperim uneori, privind din întunericul sălilor. Pe deasupra, tot ea, graficiana-pictoriţă-scenografă, realizează întotdeauna afişele spectacolelor, desenate sau fotografice sau colaje, şi ele expuse recent într-o expoziţie specială, „remember” al întregii cariere”,  a explicat criticul Ion Bogdan Lefter.

    Evenimente
    sâm 13

    Nr. 18 Revista „Amfiteatru”

    martie 31, 2021 @ 00:00 - octombrie 8, 2022 @ 23:59
    sâm 13

    O istorie a circului

    septembrie 9, 2021 @ 00:00 - martie 19, 2023 @ 23:59
    sâm 13

    Despre actorie

    septembrie 9, 2021 @ 00:00 - martie 19, 2023 @ 23:59
    sâm 13

    BIBLIOTECE DE ARTE vă invită în lumea celebrului Robert Lepage

    mai 18, 2022 @ 00:00 - noiembrie 25, 2023 @ 23:59