O carte-eveniment reunește corespondența Geo Bogza-Sașa Pană
Abia sosit din tipografie, volumul „Exasperarea creatoare: corespondență”, reunind cele 224 de scrisori, cărți poștale și bilete trimise de Geo Bogza lui Sașa Pană, precum și 108 din cele trimise de acesta în sens invers, a plecat zilele acestea către librăriile din întreaga țară.
Publicat de Editura Pandora M în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction, lucrarea reprezintă o continuare a eforturilor editurii de a aduce în actualitate opera lui Sașa Pană, apreciat exponent al literaturii române de avangardă din prima jumătate a secolului XX, fondatorul revistei unu, primul editor al scrierilor lui Urmuz, al primelor poeme ale lui Tristan Tzara și traducătorul unora dintre operele valoroase ale lui Paul Eluard, Jean Cassou sau Loys Masson.
Titlul volumului recent publicat este preluat de la articolul omonim al lui Geo Bogza, apărut în numărul 33 al revistei unu, material publicistic amplu comentat în această corespondență.
Cartea apare sub îngrijirea lui Cosmin Pană, nepotul lui Sașa Pană, cu o postfață semnată de fiul autorului, gazetarul Vladimir Pană, unul dintre cei mai respectați colecționari și specialiști în fenomenul avangardei autohtone.
„Exasperarea creatoare: corespondență” este editat în condiții grafice excepționale, incluzând și o suită bogată de fotografii, parte din albumul familiei Pană, însoțite de explicațiile scrise de mână ale lui Sașa Pană.
„Confesiunile lui Sașa Pană din Născut în ’02 și apoi ale lui Geo Bogza din Jurnal de copilărie și adolescență, precum și încă nepublicatul jurnal diurn al celui dintîi, evocă deseori legătura dintre cei doi. O camaraderie aparte, nu doar «suprarealistă», ci foarte, foarte reală, îi va apropia pe proaspătul ofițer din Dorohoi și pe mai tînărul fost elev-marinar din satul prahovean Buștenari. După anul 1929, de cîte ori George, mai apoi Geo, vine la București (la Buk, cum zic ei) — și vine destul de des —, va «trage» la Sașa, a cărui soldă militară îi permite să stea «în gazdă». Vor împărți același pat aflător în încăpere. În replică, și acesta a fost de patru ori la Buștenari”, mărturisește Vladimir Pană în prefața cărții.