Prima ediție în limba română a celui mai important volum al lui Jean Vilar, care cuprinde peste 80 de texte, 50 dintre ele inedite, scrise între 1938 și 1971, va apărea în curând în România.

Editat în premieră, lucrarea este al zecelea volum publicat în cadrul proiectului BIBLIOTECA DE ARTE. Scriere fundamentală, ea abordează teme esențiale pentru creatorii de teatru: actorul, directorul de scenă, autorul, repertoriul, publicul și, mai ales, relația creator-public-societate. Libertatea de creație, formarea unei culturi cu adevărat populare și teatrul pentru publicul larg reprezintă noțiuni fundamentale pentru marele creator francez, așa cum o arată întreaga sa operă.

Cartea de față este mărturia unei lupte extraordinare,  așa cum o explică însuși Jean Vilar în urma dublei sale experiențe ce a lăsat urme atât de adânci în istoria artelor spectacolului: Teatrul Național Popular din Franța și Festivalul de la Avignon.

„Noi nu vom înceta să repetăm că o țară care nu facilitează cultura populară, care nu o dezvoltă și nu veghează la îmbunătățirea ei zi de zi își sclerozează propriul corp, își micșorează forțele de viață, își șubrezește organismul în întregul lui.”

                                                                                          Jean Vilar

Jean Vilar (1912—1971), actor și regizor francez, unul dintre ce mai importanți creatori de teatru din Europa postbelică și din lume, rămas în istorie ca promotor al teatrului popular și ca fondator al Festivalului de la Avignon.

A debutat ca actor devreme, după ce s-a pregătit cu renumitul regizor Charles Dullin, și a lucrat în mai multe trupe itinerante, printre care La Roulotte. În 1942 și-a înființat propria trupă, La Compagnie des Sept, iar în 1943 a semnat prima punere în scenă a unei piese, într-un mic teatru parizian.

În 1947, a acceptat propunerea de a conduce primul festival de teatru anual, care urma să se desfășoare la Avignon. Evenimentul avea să devină din ce în ce mai important și să deschidă noi orizonturi pentru publicul larg și numeros, să lanseze artiști și tendințe, să pună în lumină preocupări și, mai ales, că atragă cât mai mulți spectatori către o artă pe care o credea vitală pentru societate. Pentru că festivalul s-a bucurat imediat de succes, în 1951 Jean Vilar a fost numit director la Teatrul Național Popular de la Paris, pe care avea să-l conducă până în 1963. Directoratul să a însemnat dezvoltare continuă și impunerea unei viziunii consistente asupra teatrului popular și a legăturii dintre arta teatrului, societate și public. Unul dintre obiectivele sale a fost să faciliteze accesul unor segmente de public neobișnuite cu teatrul la cultura de calitate, drept care a pledat, de exemplu, pentru actul artistic desfășurat în locuri neconvenționale, în aer liber, în suburbiile Parisului și în localități unde spectacolul de teatru nu făcea parte din viața de zi cu zi a locuitorilor.

Remarcabila sa contribuție la dezvoltarea vieții culturale și opera sa artistică fac obiectul mai multor volume pe care le-a conceput, printre care: De la tradition théâtrale (1955), Chronique romanesque (1971), Mémento: du 29 novembre 1952 au 1er septembre 1955 (1981), Notes de service: Lettres aux acteurs et autres texte (2014).

Volumul de față, cel mai amplu, este considerat cea mai importantă lucrare pe care a publicat-o. „Teatrul, serviciu public și alte texte” este al zecelea volum publicat în BIBLIOTECA DE ARTE. Până acum în cadrul proiectului au apărut următoarele lucrări: „Istoria costumului feminin din Evul Mediu până astăzi” de George Vigarello (2019), „Opere” de Georg Büchner (2019), „Viața mea” de Isadora Duncan (2019), „Întoarceri în timp. Memorii” de Arthur Miller (2020), „Pentru un teatru al umanului” de Giorgio Strehler (2020), „Despre actorie” de Laurence Olivier (2021), „O istorie a circului” de Pascal Jacob (2021), „Zboruri de legătură. Rémy Charest în dialog cu Robert Lepage” (2022), „Viața mea dublă. Memorii” de Sarah Bernhardt” (2022).